A apărut numărul 2

Click pe imagine pentru a mări

Ei fac lumea: Un om pentru oameni: Nicolae Timiş

Valentina Gheorghe – Melcea

În urmă cu doar câteva luni, am poposit în biroul, elegant şi curat, al unuia dintre edilii din judeţul Hunedoara. Nu era pentru prima dată, dar atunci, timpul ne-a permis, şi mie şi dânsului, să zăbovim mai mult la o poveste. La finalul discuţiilor, am concluzionat de una singură: omul acesta este un om special!… şi mi-am urmat calea prin mulţime. De ce am tras eu această concluzie? Pentru că descoperisem alt om, decât cel pe care-l ştiam eu, pentru că am abordat tot felul de subiecte, de la cele lejere, pâna la cele mai pline de înţelesuri şi pentru că-şi spunea părerea în mod sincer, fără a bănui că într-o bună zi eu voi vorbi, referindu-mă la acea întâlnire. Având o agenţie de publicitate, m-am dus la dânsul, propunându-i câteva produse. Interesant este faptul că am ieşit de acolo după mai bine de două ore, fără să-l conving eu. Pentru unii, acest rezultat ar fi atras altă reacţie. Eu, însă, n-am regretat nici o clipă discuţile acelea, cu un om special.
Am discutat despre efectele presei într-o societate dominată de manipulare, despre ziarul pe care-l citeşte dimineaţa, la prima oră, despre oamenii pe care i-a întâlnit pe parcursul vieţii şi mai ales despre cei care i-au rămas în suflet din diverse motive, mi-a mai povestit despre cum a ajuns să facă politică şi despre cum a devenit primar.

Editorial: Am învăţat că viaţa e un dar, dar şi un câmp… câmp de luptă!

Valentina Gheorghe – Melcea

Pierdută printre prea multele mele idei, răvăşită de evenimentele care mi-au torturat sufletul în ultimul timp, am uitat să vă spun ceva ce mie însămi am refuzat să-mi spun, pentru că mi-era greu să recunosc: VIAŢA E UN CÂMP DE LUPTĂ!
Suntem saltimbancii unei scene, pe care ne ridicăm şi ne coboară unii, care nu au nimic în comun cu ideile noastre, cu naturaleţea sufletului nostru. Dar au marea virtute, dată de ei înşişi, de a ne urca sau de a ne coborî, uneori prin subterfugii, alteori brutal şi fără rost. Mai dureros este când urci de unul singur… Ultimii doi ani din viaţa mea au fost o lecţie continuă şi grea. Poate că tocmai de aceea, pot scrie, astăzi, despre urcuşuri şi coborâşuri, despre apogeu şi întristare, sau despre efort şi nepăsare. Dacă iubim, suntem arătaţi cu degetul, pentru că nimic nu e permis. Dacă muncim… ar fi mai bine să o facem în altă parte; dacă avem pasiuni, suntem nebuni; dacă trăim prin ceea ce facem, suntem demodaţi. Deci, nu mai poţi face nimic.! Şi bineînţeles, păcatul suprem ar fi să ieşi în evidenţă. Nu ai voie să fii frumos, nici deştept, nici să ai iniţiativă, nici demnitate. Ei bine, EMIGREZ!

Jurnal de suflet: Viaţa ca un amalgam

Valentina Gheorghe – Melcea

De cele mai multe ori, ne izbim de lecţii de viaţă, din care ne-am dori să învăţăm ceva, fie şi pentru a ne asigura că nu vom repeta greşeala. De puţine ori, se întâmplă, însă, să învăţăm cu adevărat. Luăm decizii şi ne dorim să fie cele juste, cele cu adevărat potrivite, iar după un timp pavlovian, ne întoarcem cu remuşcare la ideea că era mai bine altfel…
N-am făcut această introducere întâmplător, ci în mod voit, pentru că-mi doresc să vă vorbesc despre lucrurile care mi-au măcinat sufletul în ultimele săptămâni şi care vreau, cu ocazia aceasta, a confesiunii publice, să mi se şteargă măcar din suflet, chiar dacă mintea mea refuză să le ierte. Din motive simple şi fără alte subterfugii ale minţii, am preferat în viaţă prietenia persoanelor de sex masculin, fără a exclude, însă, pe cea a femeilor, care, deşi nu e omniprezentă, există, dar la o scară vizibil mai mică. De ce? Pentru că discuţiile cu bărbaţii par mai sincere, mai realiste, mai concrete. Iar sfaturile la fel.

Pe ei, pe mama lor: Bun venit în România! Noi am inventat prostia…

Sebastian Bârgău

Înainte de a începe să scriu acest articol, aveam altceva în gând. Vroiam să critic modul de administrare a banilor folosit de aleşii noştri, să-mi exprim aceleaşi nemulţumiri, să scriu despre nesimţirea cu care fură guvernanţii noştri. Dar m-am răzgândit. Nu vreau să mai scriu despre ei. Pentru că-i bag în seamă prea mult şi pe ei nici măcar nu-i interesează că-mi bat eu gura. Vor fura în continuare, vor înşela în continuare, vor lua şpagă în continuare. Am realizat că nu pe ei trebuie să-i mai critic. Trebuie să-i critic pe cei care-i aleg. Şi aici mă includ şi pe mine.
Şi nu voi critica toate aspectele, ci doar unul. Prostia.

Idei creţe: Până când?

Denisa Lala

Vine primăvara. Vremea s-a încălzit, soarele străluceşte, păsărelele ciripesc… eu vroiam să scriu ceva frumos, dar nu reuşesc. În fiecare zi mă supără ceva sau cineva. Taxa de primă înmatriculare, creşterea preţurilor la produse şi servicii, nepăsarea “aleşilor neamului”, uneori nesimţirea acestora… V-am spus, motive se găsesc la tot pasul. Citeşte mai departe aici.

În aşteptarea Dragobetelui…

Prof. Ica Pop

Generoasă în sărbători, iarna nu se încheie odată cu tradiţionalele sărbători de iarna, ci îşi face simţită prezenţa prin afluenţa precipitaţiilor de tot felul, prin zilele geroase mângâiate de razele unui soare cu dinţi, sau prin vânturile puternice care nu mai contenesc, trezind nostalgia tuturor, după zilele calde şi însorite ale verii. Nu, nu vor veni curând aceste zile, sunt departe, departe… Aici aproape este luna februarie, cea mai scurtă lună a anului, dar cea mai friguroasă, însă nu lipsită de sărbători, tradiţii şi obiceiuri. În înţelepciunea omului de la ţară se ştie că în această lună corbul – acest Matusalem al păsărilor – îşi scoate puii. Coaja oului de corb, fiind foarte groasă, are nevoie de gerul zdravăn de afară pentru a o crăpa şi a putea ieşi puii.

Chipuri eterne: “Voi merge din nou!” – povestea unui învingător

Valentina Gheorghe – Melcea

Nici nu îndrăznesc, uneori, să rememorez clipe, sau pasaje din viaţa mea, care prin natura lor, mi-au adus atâta bucurie. Am să încerc de data aceasta, să vă vorbesc despre un om special din viaţa mea şi despre un lucru pe care vreau să-l afle o lume întreagă: prietenul meu este un învingător.
Am să încep prin a vă spune că tânărul despre care vă vorbesc este hunedorean de-al nostru, că l-am cunoscut într-o perioadă frumoasă a vieţii mele, poate cea mai frumoasă, că eram pur şi simplu îndrăgostită de el şi de felul lui de a fi, iar viaţa, dreaptă, sau nedreaptă, ne-a separat într-un fel drumurile. Spun într-un fel, pentru că o prietenie adevărată nu moare niciodată. Iar acest lucru va fi dovedit acum, de mine şi de Daniel Boariu. In iarna lui 2006 am început să scriu despre Dani, să pun cap la cap câteva gânduri, pe care am vrut să le împărtăşesc cu telespectatorii ValeverdeTv. M-am oprit, pentru că nu puteam scrie ceea ce sufletul meu ar fi vrut. M-am chinuit enorm. Am vrut să ajung la Dani şi să-l las pe el să vorbească, dar n-am reuşit. Nimic nu mergea, nimic nu putea fi aşa cum mi-aş fi dorit eu. Acum fac o altă încercare şi oricare ar fi rezultatul, nu mă voi opri.
Pentru a vă spune povestea lui, am să “fur” din istorisirile sale, pentru că Dani, din dorinţa de a vorbi cu noi, de a-i ajuta pe cei asemenea lui, a început să scrie pe propriul blog: http://dani-walkagain.blogspot.com, iar eu vă îndemn din suflet să-i vizitaţi pagina, să comentaţi postările sale şi să-i fiţi alături. Este un chip etern, pe care vreau să-l văd într-o bună zi, alergând spre mine, spre noi. Motto-ul paginii sale este: ce nu te omoară te face mai puternic. Şi DA! Daniel este un om puternic. A trecut peste toate evenimentele din ultimii aproape zece ani, într-un mod exemplar.

Portret pentru mama: Radu Victor Milian

Radu Victor Milian este născut în 11 octombrie 2004, la Spitalul Municipal Hunedoara, ajutat de doamna Doctor Platon. Are 3 ani şi aproape 5 luni şi merge, când se poate trezi, la grădiniţa “Dumbrava minunată”.
Personalitate puternică, drăgălaş, serios cu străinii şi iubăreţ cu ai lui, Radu Victor este vlăstarul pe care vi-l oferim la o pagină în premieră: PORTRET PENTRU MAMA.

Cultură: Uşa de intrare în creştinism

Ioan Vlad

Aşa cum se exprima Sf. Ioan Gură de Aur, cel cufundat în apa Botezului, devine “mai curat decât razele soarelui”, deci putem aprecia că Botezul este uşa de intrare în creştinism.
Botezul îl preface pe om din fiu al satanei în fiu al lui Dumnezeu, prin această Sfântă Taină exercitându-se acţiunea purificatoare şi sfinţitoare a harului divin, care transformă pe cel ce se botează din fiu al întunericului în fiu al Luminii.
Prin Botez, primitorul – adult sau prunc – se naşte din nou, evident spiritual. Botezul adevărat este cel instituit de Mântuitorul care prin lucrarea harului divin curăţeşte de păcate şi sfinţeşte pe primitor. Deci nu este un simbol, ci Taină. El se face in numele Sfintei Treimi şi de cei care au darul preoţiei, fiindcă numai Apostolilor şi urmaşilor acestora – preoţilor – le-a poruncit Mântuitorul să boteze (Matei 28,19).

Chipuri eterne: Sensibilitate îndelung exersată

Ioan Vlad

Mariana Pândaru Bârgău şi- a cucerit prin muncă şi însuşiri date de Dumnezeu o puternică personalitate literară, atât prin scris, dar şi prin iubire de semeni, ea ştiind cu sensibilitate şi talent să creeze imagini prin cuvinte oferind cititorilor o frescă vie, metaforică.
Debutul său literar a avut loc în revista “Tribuna” de la Cluj în anul 1974.
A urmat cursul de jurnalism la Bucureşti, Timişoara, Braşov şi la Salzburg în cadrul Academiei de Jurnalism din Austria.
În anul 2002 devine membră a Uniunii Scriitorilor din România şi a Uniunii Ziariştilor Profesionişti. Este aleasă preşedinte al Ligii pentru prietenia româno-sârbă – Filiala Deva.

Sănătate: BOWTECH – Terapia Bowen în Hunedoara

Georgiana Valeria Giurgiu

Ne convingem cu toţii, pe zi ce trece de faptul că ducem o viaţă nesănătoasă. Doar încălzirea globală să fie de vină ? Nu, nu este doar ea de vină; noi suntem vinovaţii în primul rând, pentru că nu încercăm să ne organizăm stilul de viaţă şi ne otrăvim organismul cu tot felul de factori nocivi.

Stresul din sistem, care este pretutindeni, nu este nici pe departe cel mai de neglijat. Ne încolţeşte cu cerinţele lui exagerate, ne obligă să punem pe primul plan orice altceva, în afară de sănătatea noastră.
În fiecare zi vedem în jurul nostru oameni lipsiţi de strălucire şi care aproape că au uitat cum e să zâmbească. Chipurile îngândurate, preocupate tot timpul de ceva anume, uită de cele trei mese principale, ora de plimbare în aer curat şi cele opt ore de somn atât de necesare pentru regenerarea sistemului nervos. De aici pleacă tot soiul de probleme în organism, care de la o vreme nu mai putem să le ignorăm şi încep să căutam o ameliorare. Uneori tratamentele obişnuite, medicamentoase nu dau rezultatele aşteptate şi astfel căutam mereu-mereu ceva care să ne ajute să diminuăm sau să eliminăm total disconfortul apărut. Atunci descoperim şi apelam la specialişti în terapiile complementare.

Tradiţii: Cum am sărbătorit ziua de Sfântul Valentin

Înv. Rodica Lucia Betea

În cadrul proiectului de parteneriat încheiat între şcoală şi grădiniţă “Sărbătorile prin ochii copiilor” se desfăşoară activităţi sub genericul “Împreună este mai uşor”. Factorii implicaţi în aceste activităţi sunt elevii clasei a II a A, învăţătoare Betea Rodica Lucia şi grupa mare” Năzdrăvanii” educatoare Drijman Melania Rodica.
Am stabilit conţinutul temelor conform scopului proiectului care vizează creşterea interesului faţă de activităţile artistice cu evidenţierea copiilor talentaţi şi stabilirea unor relaţii de prietenie între elevi şi preşco-
lari,cu obiective ce urmăresc:
– familiarizarea copiilor de la grădiniţă cu atmosfera dintr-o sală de clasă;
– să manifeste curiozitate şi interes pentru desfăşurarea unor activităţi în comun;
– să cunoască semnificaţia unor evenimente importante exprimând tradiţii şi obiceiuri;
– să manifeste încredere, sinceritate, curaj în raport cu sine şi cu ceilalţi;
În data de 14.02.2008 conform graficului stabilit în cadrul proiectului am desfăşurat o activitate co-
mună şcoală- grădiniţă, având ca temă “Ziua dragostei, prieteniei şi bucuriei” desfăşurată cu ocazia zilei de Sfântul Valentin, sărbătoare ce precede sărbătorii tradiţionale cu acelaş mesaj, Dragobetele.
Obiectivele urmărite în cadrul acestei activităţiau fost:
– cunoaştrea unor tradiţii şi obiceiuri ale altor popoare care se regăsesc şi în obiceiurile şi tradiţiile românilor;
– dezvoltarea sentimentelor de dragoste, prietenie şi ajutor.
În cadrul activităţii, elevii şi preşcolarii au avut ca sarcină comună, confectionarea de măşti inimioare
personalizate precum şi dăruirea acestora celor dragi.
Grupul ţintă, şcolarii clasei I, înv. Betea Rodica, a fost invitat la grădiniţă de grupul ţintă, preşcolarii grupei mari, ed. Drijman Melania, să desfăşoare împreună o activitate.

Astrologie: Printre stelele lui Făurar

Chiar dacă există multe guri rele care spun ca astrologia (credinţa in zodiac) e o mare minciună, ea există . Mai mult, cercetatorii fac tot mai multe descoperiri despre această lume mistică, care datează din cele mai vechi timpuri, dar şi in zilele noastre prezintă un oarecare interes.
Totuşi, lumea aceasta, a ” fiinţelor care zburdă ” prin Univers, printre stele si meteoriţi, ne fascinează şi dorim să ştim mai multe despre ea : de ce , cele 12 fiinţe ale zodiacului ne influenţează atât de mult ? Chiar există sau sunt doar nişte închipuiri, vise ale oamenilor care au făcut o credinţă din asta ? Sunt doar ele în universul care-l cunoaştem noi ? Cei care se ocupă de zodiac, cum află ei ce va urma?
Dorinţa de a cunoaşte a cucerit si evoluat, în acelaşi timp, mintea umană şi ştiinţa.
În vremurile străvechi, oamenii încercau sa trăiască în armonie cu natura, pentru a putea descoperi tot ceea ce-i înconjoară, atât lumea fizică, cât şi lumea nevăzută. Oamenii de atunci căutau să decodifice ( la fel ca în prezent) misterul divinităţii şi al Universului, din mersul soarelui şi al lunii, din alternanţa anotimpurilor, din semnele cereşti, trăznete, fulgere, furtuni, apa agitată a mărilor şi oceanelor şi din tot ceea ce se întâmpla zi de zi. Credinţa într-o forţă supremă, dorinţa de autodepăşire, au reuşit să facă mai bine înţeles rolul fiecărui lucru sau fiinţă, pe Pământ.

Cultură: Zidire şi cimentare spirituală

Ioan Vlad

În organizarea Centrului Educativ “Copii şi tineri pentru Comunitatea Europeană” şi Redacţia revistei “Hunedoara Quality Magazin, Colegiul “Iancu de Hunedoara” (director – prof. dr. Dan Marinescu) a găzduit o inedită acţiune cultural educativă, intitulată “Zidire şi cimentare spirituală”.
Prof. Savina Popa a prezentat celor aproape 100 de elevi de la unitatea şcolară gazdă şi Şcolile generale 3 şi 5, cartea regretatului scriitor Valeriu Bârgău – trecut prea repede în nefiinţă şi intitulată “Generaţie şi creaţie”, iar prof. Delia Scurtu a supus atenţiei celor prezenţi revista H.Q.M., al cărei redactor şef este jurnalista Valentina Gheorghe Melcea.
Nu a lipsit prezentarea unor concluzii privind proiectul “Drepturile familiei şi copilului – exersare şi adaptare legislativă” – finanţat de Parlamentul României – Camera Deputaţilor, prin programul “Parteneriat cu societatea civilă”.
În finalul acţiunii s-au pus bazele Cercului de jurnalism “Valeriu Bârgău”.

Editorial: Ţii în mană o revistă cu o atitudine nouă!

de Valentina Gheorghe Melcea

Acesta este, de fapt, mesajul principal pe care mi-am dorit să-l transmit, încă de la primul număr al acestei reviste, unice prin modul de prezentare, concepţia şi atitudinea ei: Hunedoara Quality Magazin. Originalitatea constă în îmbinarea paginilor cu greutate, cum ar fi cele de investigaţie, economie, politică, religie, cu subiecte mai soft, cum sunt cele din dosarele mondene, sociale, beauty, sau calatorii. Am dorit să vă ofer o chintesenţă de emoţii, informaţii, trăiri, realităţi eterne sau senzaţionale.

Centrul educativ „Copii şi tineri pentru o comunitate europeană”

de Ioan Vlad

A.N.D.Z.M. a finanţat în oraşul de pe Cerna, prin Schema de granduri mici, în cadrul componentei de proiect Regenerare Socio-Economică, din împrumutul nr. 4758-RO, microproiectul „Copii şi tineri pentru o comunitate europeană”, în cadrul căruia , având partener Primăria şi Consiliul Local Hunedoara, îşi desfăşoară activitatea cercuri educative în scopul promovării unor modele pozitive în rândul copiilor şi tinerilor, orientarea profesională a acestora, cât şi adaptarea lor la schimbările sociale şi economice produse de restructurarea din minerit şi siderurgie.

Naşterea Domnului – mesaj de pace sufletească

de Ioan Vlad

Marele Praznic al Crăciunului ne umple inima de bucurie, prin soliile pe care le aduce. Firea întreagă se înveşmântează în haina imaculată a zăpezii, iar colindele străbune ne îmbracă sufletul în hlamidă luminoasă la vederea chipului strălucitor, senin şi vesel al Pruncului Divin. Căci prin El, Pruncul Iisus, a răsărit Lumina cunoştinţei despre Dumnezeu cel adevărat, ne-a zâmbit soarele iubirii şi al dreptăţii, care a venit la noi, din a cerului înălţime, să ia asupra sa sarcina sfântă a eliberării omului din blestemul păcatului.

S-a coborât, ca noi să ne urcăm la cer, iar din fiii răzvrătiţi să ne facă slujitori ai Păcii şi fii lui Dumnezeu, să ne unească în dragoste şi înfrăţindu-ne în duh şi adevăr, să ne dăruiască iubirea sa, prin care rămâne cu noi în veci.
Aşa se face că noi vom purta, astfel, chipul Lui Dumnezeu şi ne numim fiii Săi. Crăciunul aduce pace, bunăvoire şi unire între noi toţi. Hristos care se naşte este Pacea noastră. Naşterea Domnului este legământul înfrăţirii.

Un dram de prevenţie e mai bun decât un kilogram de medicamente

de Ştefania Sinescu

Această rubtică este dedicată educaţiei pentru sănătate, dezbaterilor în favoarea unui stil de viaţă sănătos prin dietă, exerciţiu fizic, echilibru mental şi spiritual, deoarece sănătatea depinde, în mare măsură, de obiceiurile şi deprinderile care formează stilul nostru de viaţă – adică de ceea ce mâncăm, câtă mişcare fizică facem, cât alcool bem sau câte ţigări fumăm… şi, nu în ultimul rând, de calitatea relaţiilor noastre sociale.

Ne vom ocupa, rând pe rând, de diferite afecţiuni, boli şi chiar tratamentul indicat în diferite cazuri. Ceea ce este într-adevăr de reţinut este faptul că în cuprinsul acestei rubrici vom dezbate inclusiv domeniul medicinei alternative. Explicaţia este simplă şi vine din negura timpurilor. M-am întrebat mereu cât de sănătoşi puteau fi stră-străbunicii noştri, având în vedere că nu beneficiau nici de o tehnologie avansată, nici de atâtea soiuri de medicamente. Răspunsul e simplu şi la-ndemana oricui: foloseau natura în scopuri curative. De ce am renunţa la ea, tocmai acum, când avem atâta nevoie? De ce am ignora faptul că, începând de la pământul pe care călcăm, până la aerul pe care-l respirăm şi ceea ce se află între pământ şi cer, înglobează sănătate în formă pură, materie cunoscută ca fiind vindecătoare, ingrediente necesare şi uneori chiar fundamentale? Am uitat, oare, de binefacerile argilei? De ce am renunţat la “buruienile” de pe câmp? De ce nu mai culegem muşeţel? Sunt întrebări pe care eu mi le adresez mie, ca mai apoi să putem răspunde împreună la ele.

Editorial: Pierdut deontologie profesională. Se declară nulă.

de Denisa Lala

E un lucru ştiut că ziarele şi revistele de scandal sunt cele mai citite publicaţii din România. Suntem voyeurişti, ne place să ştim ce, cum, unde, cât şi cu cine fac vedetele de carton – sau, poate, de hârtie de ziar – pe care tot noi le fabricăm.

Eu una am evitat, pe cât posibil, să urmăresc ştirile “senzaţionale” sau telenovelele gen “Elodia – avocata dispărută”, dar tot mai prind televizorul pornit şi dau peste câte o astfel de ştire. Şi mai aud de crimele prezentate cu zâmbetul pe buze de către domnişoarele ştiriste, aranjate şi machiate ca pentru o mare sărbătoare, sau despre avocata pe care o caută o ţară întreagă, căreia i-au fost închinate deja imnuri, am înţeles că există şi obiecte personalizate cu numele ei etc. Citeşte mai departe aici.